Marta Izsak, a poet, translator, and publicist born in Târgu Mureș, who met him and translated his work (Egeea, poem followed by Iudeea, Cluj-Napoca, Clusium, 1997). Martha Izsák nominated Gaspar for the Pro Urbe honorary citizenship distinction.
„Într-o sesiune stăteam la căminul studențesc ,împreuna cu o fata din Târgu -Mureș ,care mi-a arătat un volum de poezii pe care-l avea de la preotul reformat Horvath Lorand. Îmi amintesc ca scria poezii foarte frumoase, pe mine m-au frapat strofele care aveau forma de piramide. Ajunsa la Târgu-Mureș, am intrat in legătura cu preotul, cu sotia lui, Hajnalka si cei patru copii.
Eram invitata săptămânal la seri de poezie, unde recitam frumoase poeme în limbile romana ,maghiara ,franceza. S-au perindat pe acolo iubitori ai poeziei…In curând familia Horvath,cu ocazia unei excursii a plecat pentru totdeauna in Canada…
În acele seri frumoase de poezie, am întâlnit și un bătrânel, care recita foarte frumos. Nu stiu amanunte despre viața lui privată, se numea Orban bacsi si venea adesea cu bicicleta si câteva volume de poezii. La un moment dat ,mi-a spus: „Ar fi bine daca l-ati traduce in limba romana pe marele poet francez Gaspar Lorand(Lorand Gaspar)” .La început nu l-am luat în serios, apoi, când mi,-am dat seama de faptul ca omul are idei fixe i-am spus: Domnule, eu îl traduc cu plăcere, dar va mărturisesc ca habar n-am cine e persoana, daca imi aduceti o carte il traduc.
Zis si făcut, Orban bacsi mi-a adus un volum de poezii, după care a început „aventura mea” cu Lorand Gaspar. Am realizat că e marea sansa pe care soarta mi-a așezat-o in brațe,iar eu eram fericită cu poeziile lui Lorand Gaspar.
In 1995 am luat legătura cu domnul Valentin Tascu de la editura „Clusium” care mi-a publicat-o. Bineînțeles am luat legătura cu poetul, ne-am scris scrisori, i-am publicat câteva poezii și în revista Ligii de Cooperare Culturala Romania-Franta.
Cum nu-mi place sa fac lucrurile pe jumatate,am considerat că ilustrul poet L.G., merita sa fie cetățean de onoare al orașului. Zis si făcut: i-am căutat rudele si am început actiunea. Mărturisesc ca nu mi-a fost ușor. Intricantul de serviciu, care avea un job destul de profitabil, a facut tot posibilul ca LG.sa nu fie cetățean de onoare el,care obținuse în Franța premii literare demne de invidiat. Primarul de atunci al orașului. Dr.Dorin Florea mi-a fost de un real ajutor si mi-a dat a înţelege că nu-l interesează intervențiile sovino-țopârlanesti ale unor pseudo-intelectuali. Pot să spun că in ziua în care Lorand Gaspar a devenit cetățean de onoare, am fost fericită. A fost și el prezent la eveniment, apoi rudele lui, în parte armeni m-au invitat in frumoasa lor locuință de pe strada Cosminului, unde am avut ocazia să-l cunosc pe ilustrul poet și pot spune cu certitudine ca am avut senzația ca îl cunosc de la întemeierea lumii, de atunci când cuvântul plutea deasupra apelor și poezia era cuvântul lui Dumnezeu. Aveam senzația ca îl cunoșteam de când lumea… În ziua aceea mi-a dăruit un dicționar Robert pe care-l păstrez cu sfințenie”.
Dinu Flamând, poet, eseist, French jurnalist and diplomat
„Nu-mi mai amintesc bine titlurile poemelor publicate în Steaua. Știu că îl citisem în una din culegerile de la Gallimard și tot de acolo am obținut adresa lui și i-am dus revista cu traducerile. M-a primit împreună cu doamna lui într-un apartament din Cartierul Latin iar după ce am vorbit despre Transilvania care era aproape uitată în memoria lui și despre întinderile nisipoase din Israel , unde era medic, am ieșit pe stradă fiindcă urma să se aprovizioneze cu pelicule fotografice ( cred ca îl pasiona fotografia). Înainte de a se întoarce în Orient. Urma să ne revedem și să planificăm o amplă traducere în românește ( mai cu seamă după ce eu i-am citit și niște eseuri despre poezie, care mi-au plăcut ). Dar nu mai știu din ce motiv a fost ultima noastră întâlnire. Era un om blând cu un fel de fericire modestă pe chip. Mă fascina asprimea melodică a textelor sale condensate. Cam asta îmi amintesc…”